Comandă prin telefon: 068 555 579 Program: Luni - Vineri: 09.00 - 17.00
Mai multe rezultate...
Mircea V.Ciobanu încearcă să rupă ultimele rânduri cu mine. Și are dreptate. Atunci când vorbește de scriitorii străini. Prietenul lui Mircea V.Ciobanu, italianul Umberto Eco, este adus ca adevărul suprem. Dar Eco uită că biografia sa (studiul hermeneutic și lecturile din documentele unei mănăstiri medievale) și un pariu personal produce Numele trandafirului. Iar monarhii sunt […]
„Când statul este prea puternic, poezia tace. Când statul cunoaște o criză profundă, arta e liberă să spună ceea ce are de spus”, zice Umberto Eco. Unde, naiba, sunt capodoperele Basarabiei? Iar dacă ele sunt deja publicate, atunci care sunt ele?
Canonicul semiotician Umberto Eco a scris Confesiunile unui tânăr romancier la 77 de ani. Dar primul roman – Numele trandafirului – l-a scris la aproape 50 de ani. Așa că este un romancier de doar 28 de ani. O editoare italiană căuta prin 1977 non-scriitori care să scrie romane polițiste scurte. Eco i-a spus că […]
Un profesor de fizică din raionul Drochia s-a dus în excursie în Iași cu elevii din clasele mari. Era sfârșitul anilor 90. Toate gheretele de cărți, care erau lângă fiecare tei de pe Copou, aveau în vânzare două volume, format mare din Pendulul lui Faucault de Umberto Eco, apărute la Pontica, parcă. Profesorul de fizică […]
Ce șanse are literatura română astăzi? Avem două citate: „Când statul este prea puternic, atunci poezia tace. Când statul cunoaște o criză profundă (cazul Italiei de după război), arta e liberă să spună ceea ce are de spus.” (Umberto Eco) „În perioada când Napoleon exercita o putere absolută, adică între 1800 și 1814, în Franța […]
Citești în gând? Până la Sfântul Ambrozie lectura s-a făcut cu glas tare. „El e primul care începe să citească fără a rosti cuvintele. Lucru care pe Sfântul Augustin îl lăsase mut de uimire”. Din „Nu sperați că veți scăpa de cărți” de Jean-Claude Carriere și Umberto Eco. Convorbiri moderate de Jean-Philippe de Tonnac.
De câteva zile am un prieten nedespărțit. Domnul V.G. Până a ajunge la mine Domnul V.G. a făcut curte cumnatei. Apoi a flirtat cu soția-mea. Un creștin adevărat. Acest Domn V.G. Eu citesc „Cimitirul din Praga” de Eco. El citește „Macho pe înțelesul fratelui meu”. Eu citesc subtitrarea românească de la „Nikita”. El ascultă traducerea […]
Al doilea dușman al cărților. Timpul. Cărțile îmbătrânesc. Unele frumos. Altele urât. Ca și oamenii. De la Biblia cu 42 de rânduri pe pagină a lui Gutenberg și până la cărțile din prima jumătate a secolului XIX tiparul se făcea pe hârtie din fâșii textile. Aceste cărți sunt ca domurile și catedralele creștine. Sunt superbe […]
Primul dușman. Carii. Metode de luptă: 1. Se ia gaz Zyklon, utilizat la masacrarea evreilor în lagărele de exterminare. După Eco gazul mai este încă în vânzare. Dar nu este moral să-l utilizezi. Și atunci se trece la metoda a doua. 2. Un deșteptător mare. Obligatoiu zgomotos. Care bate fiecare secundă. „Noaptea, când carii sunt pregătiți […]
Mai multe rezultate...
Mai multe rezultate...
